Născut în 2 decembrie 1912, la Năsăud, Jud. Bistriţa-Năsăud.
"Savantul a împlinit de curând nouă decenii de viaţă..." şi de atunci s-au mai adăugat 3 ani, încât biografia sa e pe cât de întinsă în timp, pe atât de bogată profesional. De aceea, e greu de surprins personalitatea lui într-un portret; ca şi a celorlalţi academicieni. Mai precizând localitatea de naştere, Năsăud, se întregeşte imaginea de ansamblu a originilor: acolo văzuse lumina zilei şi întrevăzuse lumea prin cea a minţii. Instrucţia şcolară aici o începuse pretimpuriu, urmând clasele primare, după care cu familia se stabileşte la Cluj, unde tatăl său, profesorul Nicolae Drăganu, era în acei ani prorectorul Universităţii "Regele Ferdinand I", cum se numea, după întregitorul de neam. Clasele liceale şi bacalaureatul le face la"George Bariţiu".
Nu-şi urmează în specialitate tatăl, pe renumitul lingvist, filolog şi istoric literar, ci se înscrie la Facultatea de Drept, impunându-se îndată ca un student deosebit, şi la aceeaşi Universitate clujeană, obţine cu elogii şi aprecieri titlul de doctor în drept la vârsta de 22 ani (1934). Face studii şi stagii de specializare în străinătate şi în 1937, este încadrat asistent universitar, până în 1941, când obţine gradul de conferenţiar la Drept constituţional, iar în 1946 este ales profesor, titular de disciplină la 34 de ani, pe care a deţinut-o până la pensionare, şi continuată; azi, fiind profesor consultant, având în îndrumare doctoranzi (o carieră didactică neîntreruptă timp de 69 de ani). Fapt mai puţin obişnuit; dublat şi de acela că de la începutul activităţii didactice, în paralel a practicat dreptul mulţi ani, în calitate de jurisconsult şi apoi avocat pledant - o fericită îmbinare a teoriei cu practica. Iar a treia latură întregitoare a completei sale formări profesionale a fost susţinută prin munca de cercetare ştiinţifică. Cunoscător al câtorva limbi moderne sau internaţionale (franceza, engleza, germana), a avut posibilitatea informării teoretice la zi privind specialitatea şi literatura dreptului în totalitate. Astfel s-a format şi a ajuns profesionist complet. Neclintit de la Catedra de Drept public, pe care uneori a condus-o, în anii postdecembrişti de tranziţie, a mai predat la Facultatea de Drept a Universităţii "Dimitrie Cantemir" din Bucureşti; la cea de la "Vasile Goldiş" din Arad; la Facultatea de Drept din Târgu Mureş şi cea Ecologică din Iaşi. Un timp: "în calitate de profesor asociat, a ţinut cursuri şi seminalii la Universitatea "Pantheon Sorbonne" din Paris.
A fost totodată un maestru, dacă nu orator zgomotos, în a scrie cursuri universitare de mare valoare. Încă în 1943, redactează Curs de drept constituţional, Curs de drept de stat (1948); Drept constituţional (1972), obţinând Premiul "Simion Bărnuţiu" al Academiei Române. Dar şi lucrări ştiinţifice de mare originalitate, cum sunt: începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România până în 1946 (1991), Actele de drept administrativ (1959), Introducere în teoria şi practica statului de drept (1993); Drept constituţional comparat (1999); Tratat de teorie şi practică parlamentară (2003) ş.a. Dar are lucrări şi în limba franceză şi în limba germană. A semnat peste 130 de studii, volume şi tratate în domeniul ştiinţei dreptului, cu precădere în disciplinele de drept constituţional şi administrativ, considerat cel mai prestigios autor din ţară în ultima jumătate de secol şi printre puţinii europeni de acest nivel. Şi totuşi, Parlamentul României nu 1-a consultat în elaborarea Constituţiei din 1991 şi a trimis echipe la specialişti din alte ţări; iar de atunci tot cârpeşte prin modificări avortonul constituţional.
Modestia, discreţia şi competenţa profesională i-au fost trăsăturile de caracter, şi târziu i se recunosc meritele învăţatului, iar Institutul Român de Ştiinţe Administrative şi Institutul Internaţional de Ştiinţe Administrative cu sediul la Bruxelles îl aleg membru. Titlul de Doctor Honoris Causa i-a fost acordat de Universităţile din Sibiu, Oradea şi Timişoara. Pe linie de stat tăcere. De către Uniunea Juriştilor din România a fost distins cu “Premiul de Excelenţă” şi cu “Medalia de merit” în 1997.
În Adunarea Generală din 21 iulie 2003 este ales MEMBRU DE ONOARE al Academiei Române.
Preluare prin scanare din “Curierul Năsăudean”
pagină scrisă de Olga Lucuţa.