TIBERIU MORARIU

Nãscut în 26 septembrie 1905 în Salva, jud. Bistriţa-Nãsãud - mort la 30 noiembrie 1982, Cluj-Napoca.
            A urmat clasa întâi primarã în satul natal, apoi la cea germanã din Bistriţa, şi tot aici câteva clase de liceu, continuând la cel românesc din Nãsãud fiind elev bun între 1919 şi 1924, promovând bacalaureatul se înscrisese la Facultatea de ştiinţe a Universitãţii din Cluj, secţia geografie şi ştiinţe naturale în care obţinuse licenţa în 1929. încã din acest an devenise membru al Societãţii de Etnografie din Paris, unde în urmãtorul an va face studii de specialitate la "Sorbona" cu vestitul Emm. de Martonne.
            Se integreazã în învãţãmântul superior clujean, în 1935 obţine titlul de doctor, cunoscând ascensiunea universitarã pânã la cel mai înalt nivel didactic si administrativ - şef de catedrã, decan. Elaboreazã o vastã operã de cercetare concretizatã în cãrţi, studii, articole, comunicãri, cronici, recenzii, cursuri într-un numãr de 374 titluri; unele tipãrite în limbi strãine sau traduse.
            Vasta activitate de cercetare şi creaţie i-a adus preţuirea din partea forurilor de specialitate, în 1958 a fost ales preşedinte al Comitetului Naţional de Geografie, în 1964 i s-a acordat titlul de "om de ştiinţã emerit", în 1967 a fost ales membru de onoare al Societãţii de Hidrologie din Ungaria, tot în acelaşi an a fost ales membru corespodent al Uniunii Internaţionale de Geografie, iar în 1969 i s-a acordat titlul de "doctor honoris causa" al Universitãţii din Strasbourg. Recunoscându-i-se meritele de profesor şi om de ştiinţã a fost onorat cu ordine şi medalii ale României.
            Academia R.P.R., în baza recomandãrii lui Gh. Macovei, în şedinţa din 29 iunie a sesiunii ordinare din 1955,1-a ales MEMBRU CORESPONDENT.