Nãscut în 20 septembrie 1866, la Hordou, azi Cosbuc, jud. Bistriţa-Nãsãud - mort în 9 mai 1918, Bucureşti.
A urmat cursurile primare la patru scoli, Hordou, Salva, Telciu şi inclusiv norma din Nãsãud de unde trece în bãncile Gimnaziului superior grãniceresc (1876-1884), dupã care se înscrise la Universitatea din Cluj, fiind student la litere si filosofie între 1884 şi 1887. Fãrã sã termine studiile, pleacã la Sibiu în calitate de redactor la "Tribuna", desfãşurând amplã şi rodnicã activitate de creaţie din care o bunã parte va publica în ziarul la care lucra, în 1889 s-a refugiat în România, stabilindu-se la Bucureşti pentru toatã viaţa, în timpul cât scria, a încercat tot felul de slujbe pentru a-şi asigura existenţa lui şi apoi a familiei, lucrând ca funcţionar la Ministerul Cultelor, desenator-ajutor la Serviciul arhitecturii urbane, profesor suplinitor, şef de birou la Casa şcoalelor etc.
Paralel a lucrat şi în diverse redacţii, la "Albina", "Foaia interesantã", "Lumea ilustratã" şi a condus în colaborare "Sãmãnãtorul", "Vatra" şi "Viaţa literarã". A colaborat la foarte multe publicaţii, între care "Amicul familiei", "Amicul tinerimii", "Familia", "Flacãra", "Convorbiri literare", "Viaţa Româneascã" etc.
Cunoscãtor al limbilor clasice latina şi greaca, realizeazã traduceri valoroase şi prin studii ajunge la vechea culturã indianã alcãtuind o Antologie sanscritã cu traduceri din alte limbi ale capodoperelor literare, în 1897 Academia Românã i-a acordat marele premiu "Nãsturel-Herescu" pentru întreaga activitate a poetului. Pânã atunci avea publicate volumele Balade si Idile (1893), Fire de tort (1896). si numeroase traduceri.
Au urmat volumele Versuri si prozã (1897), Povestea unei coroane de otel (1899), Rãzboiul nostru pentru neatârnare (1899), Ziarul unui Pierde-varã (1902), Dintr-ale neamului nostru (1903), Crestomaţie pentru toţi românii (1904), Cântece de vitejie (1904), mai tradusese Divina Comedie de Dante Alighieri care a apãrut postum.
În martie 1900, la propunerea lui Iosif Vulcan, Academia Românã 1-a ales MEMBRU CORESPONDENT' iar în şedinţa din 20 mai 1916, sub preşedinţia lui B. şt. Delavrancea, elogiindu-i activitatea Duiliu Zamfirescu, a devenit MEMBRU ACTIV.